YaU Concept Blog

Recent, am des­co­pe­rit foto­gra­fi­ile lui Rodney Smith … care m-au facut sa ma intorc in timp…

http://www.rodneysmith.com/

Ador foto­gra­fia care te tele­por­teaza in alta lume si timp…care te face sa te gan­desti la poves­tea din spa­tele imaginii.

Mi-am amin­tit si am retrait ceea ce inseamna New York-ul pen­tru mine si ceea ce repre­zinta acest loc pen­tru arta, arhi­tec­tura, muzica, design… Daca vrei sa fii infor­mat des­pre noile ten­dinte mai bune sau mai putin bune, tre­buie sa stii ce se intam­pla acolo. Este unul din puti­nele orase in care gasesti tot ce vrei, cu con­di­tia sa stii exact ce cauti.

Ce am eu in suflet cand ma uit la aceasta foto­gra­fie?!.. Un oras care frea­mata, plin de fru­mu­seti si ura­te­nii, un oras pe care l-am vazut pen­tru prima data in 2002, si in care am reve­nit cu foarte mare bucu­rie in 2004.

Prima mea noapte in America am petrecut-o plimbadu-ma pe stra­zile minu­na­tei metro­pole. Ajunsesem seara in America si am refu­zat sa dorm dupa un drum de 10 ore (ori­cum nu as fi reu­sit), M-am plim­bat pe stra­zile din Manhattan pana la 4 dimi­ne­ata… Imi amin­tesc cu pla­cere cat de ani­mat si plin de viata era si este acest oras noap­tea.

M-am uitat la aceasta foto­gra­fie si am sim­tit adre­na­lina invadandu-mi corpul.

Minunat!!!…pana la urma asta face dife­renta intre o foto­gra­fie de cali­tate si una de duzina!

Si…dragilor, in aceste minu­nate momente de criza, cur­sele la New York sunt foarte bune ca pret si vizele s-au mai rela­xat.

Elena la New York, 2002.

Elena la New York, 2002.

Un basic — SA NU FACI — in mate­rie de make-up…totusi este un nou con­cept, pro­mo­vat de Tom Pecheux pen­tru pre­zen­ta­rea lui Emanuel Ungaro. http://blog.freepeople.com/2009/03/twotone_lips.html

Este aceasta abor­dare un DA sau un POATE?

Va vedeti dum­ne­a­voas­tra doam­ne­lor purtandu-l?

O abor­dare inte­re­santa in con­tex­tul gene­ral al cri­zei, dar mie imi plac lucru­rile sim­ple si puter­nice – nu sunt mare fan al juma­ta­ti­lor de masura .

Este oare o criza de idei sau un nou trend?

Ramane de vazut!

„Trebuie sa invat sa iubesc nebu­nul din mine - acela care simte prea mult, vor­beste prea mult, isi asuma prea multe ris­curi, cas­tiga si pierde de multe ori, une­ori necon­tro­lat, iubeste si uraste, rane­ste si este ranit … rade si plange.

El ma pro­te­jeaza impo­triva ace­lui obse­dat de con­trol, tiran pri­ce­put, care de ase­me­nea sala­slu­ieste in mine si care m-ar jefui de uma­ni­tate si dem­ni­tate … cu excep­tia nebu­niei mele.”

Theodore I. Rubin

Pe vre­muri buni­cii nos­tri memo­rau poezii…

Daca ar fi sa memo­rez ceva si sa pas­trez aproape de sufle­tul meu…

ASTA AR FI.

O comoara de roman!

Este una din car­tile care m-au inci­tat cel mai mult in ulti­mul timp. O lec­tura de maxim 1 ora, ati­pica si profunda.

O poveste fru­moasa des­pre uma­ni­tate, opti­mism si pute­rea de a supravietui.

Fiecare este ras­pun­za­tor pen­tru cre­a­rea pro­priei per­so­na­li­tati. Suntem sin­gu­rii res­pon­sa­bili pen­tru suc­ce­sele si ese­cu­rile noas­tre si pana la urma a felu­lui in care ne traim viata.

Iata felul in care un baie­tel de 10 ani, grav bol­nav, pri­veste si infrunta pro­pria existenta:

“…Numai Tanti roz a ramas ace­easi. E prea batrana, zic eu, ca sa se mai schimbe. Si e prea Tanti Roz pen­tru asa ceva…”

“…-Pai daca-mi pierd tim­pul cu ce cred toti tam­pi­tii, cand sa mai gasesc vreme sa aflu ce gan­desc oame­nii destepti?…”

“…Nu-ti mai scriu, ca sunt prea trist. Peggy si cu mine am trait o viata impre­una, si-a-cum ma pome­nesc sin­gur, chel, ramo­lit si obo­o­sit in patul asta de spi­tal. Urata-i batranetea!

Azi nu te mai iubesc…”

Sunt 3 pasaje din scri­so­rile lui Oscar catre D-zeu, la indem­nul asis­ten­tei batrane care il ingri­jeste — Tanti ROZ.

As vrea sa vad mai multi oameni in jurul meu care sa inte­leaga acest mesaj.

Lectura pla­cuta!

PS: Multumesc din suflet Cristina, este un cadou extraordinar.

“Oscar si Tanti Roz”, Eric-Emmanuel Schmitt, edi­tura Humantas, 2006, tra­du­cere din limba fran­ceza de Pola Benz-Fauci.

Minimalism la inte­rior ver­sus Sacralitate la exte­rior. Doua con­cepte intr-o loca­tie cu renume in Mamaia - Hotelul REX.

Protagonistii nos­tri — un cuplu deo­se­bit, cu o mare dorinta de a fi dife­riti, si care au ales pana la urma o loca­tie care li se potrivea.

Hotel REX Mamaia — Terasa

Hotel REX Mamaia — Restaurant

…Zis si facut…

Am nasco­cit doua con­cepte pen­tru REX, in care am incer­cat sa scoa­tem in evi­denta per­so­na­li­ta­tea mire­sei – o com­bi­na­tie inte­re­santa de sofis­ti­cat, pro­vo­ca­tor si rigid.

O ame­na­jare cu un aer arhi­tec­tu­ral - in apa­renta mini­ma­list, dar care dadea far­mec unei sali de res­ta­u­rant domi­nata de stalpi de 1.00 m/ 1.00 m. Am reu­sit sa gasim ele­men­tele potri­vite care sa per­so­na­li­zeze spa­tiul inte­rior si sa ii dea o aliura aparte.

“Haos intr-un cub de sti­cla” – rigid si ordo­nat la exte­rior si plin de pasiune si actiune la inte­rior, ver­sus “Yin si Yang” ca forte pri­mor­di­ale si com­ple­men­tare ce com­pun universul.

Doua solu­tii total dife­rite, in care am lucrat cu lumina, flori si deco­ra­tii spe­cial facute pen­tru acest eveniment.

Am sin­te­ti­zat esenta celor doua con­cepte in 2 pano­uri de pre­zen­tare, plus inca unul cu reco­man­dari vis-a-vis de flori, mar­tu­rii, prin­ta­bile etc. De ase­me­nea, am intoc­mit si esti­ma­rile de pret pen­tru fie­care din cele doua solutii.

INSA…SURPRIZA…HELLO ROMANIA…cu 1 ora ina­inte de intal­ni­rea sta­bi­lita pen­tru pre­zen­ta­rea con­cep­te­lor, minu­na­tii nos­trii miri, suna si anu­leaza intal­ni­rea din motive, din punc­tul meu de vedere, puierile.

Trebuie sa iti asumi res­pon­sa­bi­li­ta­tea pen­tru actiu­nile tale!

Gustul amar lasat de orele de munca inves­tite in acest pro­iect, pen­tru oameni care nu stiu ce vor si care pana la urma nu sunt capa­bili sa fina­li­zeze lucru­rile pe care le ini­ti­aza, imi con­firma pare­rea legata (daca mai era cazul) de lipsa de pro­fe­sio­na­lism si res­pon­sa­bi­li­tate care ne inconjoara.

Sa nu stii ce vrei si mai grav sa nu poti sa iti asumi res­pon­sa­bi­li­ta­tea pen­tru actiu­nile tale, este din pacate un lait­mo­tiv al zile­lor noastre.

Lectia inva­tata de noi in urma aces­tui pro­iect este urmatorea:

Am inva­tat ca de tim­pul si de munca noas­tra nu tre­buie sa isi bata joc nimeni, sun­tem man­dri de ce am nasco­cit pen­tru acest pro­iect, insa sun­tem con­sti­enti ca nu vor fi nici pri­mii si nici ulti­mii care vor actiona astfel.

In vii­tor, pen­tru ca tim­pul nos­tru este impor­tant, vom lucra la par­tea de con­cept con­tra unui comi­sion sim­bo­lic. Menirea lui este de a res­pon­sa­bi­liza cli­en­tul si pen­tru evi­ta­rea unor situ­a­tii asemanatoare.

Mi se pare o ati­tu­dine echi­ta­bila si profesionista!

“You must be the change you want to see in the world.”

Mahatma Gandhi

Am intrat in paine cum se spune…

Acest pro­iect ne-a adus multe spe­rante si ilu­zii in ace­lasi timp.

Mirii si loca­tia ne-au inspi­rit foarte mult.

Protagonistii sunt oameni hai­osi, care vro­iau ceva deo­se­bit pen­tru un eve­ni­ment intr-o loca­tie pito­reasca si plina de isto­rie din Bucuresti.

Eu ador aceasta casa inca din peri­oada stu­den­tiei mele.

Acum am avut oca­zia sa o revad in detaliu!

A fost haios sa luam masa acolo intr-unul din saloane, asis­tati indea­proape de pro­to­ti­puri veri­ta­bile de chel­neri din vechiul regim. Casa are un aer vechi si pla­cut in ace­lasi timp.

Nu am putut sa nu observ masa de ala­turi plina de batra­nei (pro­ba­bil minti lumi­nate ale capi­ta­lei) dis­cu­tand aprins.

Locatia si pro­ta­go­nis­tii nos­tri ne inspi­rau si vii­to­rul parea promitator.

Aveam mult elan si multe idei pen­tru proiect.

Bineinteles ca pri­mor­dial a fost sa gasim tema potri­vita pen­tru miri, care sa se potri­veasca locatiei.

Prin urmare, am cazut de acord ca vom fi per­so­naje din seco­lul tre­cut macar pen­tru o noapte – cu conite, cucoane, funde, jobe­nuri si umbre­lute – D’ale car­na­va­lu­lui intr-o loca­tie care iti inspira atmosfera ace­lei epoci.

Graba mare, pen­tru ca nun­ta­sii tre­bu­iau invi­tati in cel mai scurt timp si mai ales pusi in tema ca va fi un eve­ni­ment ati­pic. Asadar am nasco­cit minu­na­tele INVITATIUNI in spi­ri­tul temei alese:

INVITAŢIUNE

Stimabililor şi Venerabililor,

Coniţa Luluţa şi Conaşul Mişu’

vă aduc la cunoş­tinţiune următoarele:

Dat fiind, marile dra­gosti si vâr­stele la care am ajuns, hotă­rârăm să ne punem piros­tri­ile în data de 13 iunie ale aces­tui an 2009.

Cu această oca­ziune, vă invi­tăm cu alai şi voie bună să fiţi mar­tori minu­na­tei festivitaţiuni.

Vor supra­ve­ghea îndea­proape desfă­şu­ra­rea festivităţilor:

Anca şi Ion POPESCU, vene­ra­bi­lii părinţi ai Conaşului

şi

Camelia şi Ioan STANESCU, sti­ma­bi­lii părinţi ai Coniţei

… Şi pen­tru ca tre­bu­rile să fie făcute ca la carte, am ales o pere­che de naşi pe măsură, în persoanele

Stimabilei Cucoane Miţa’ CONSTANTINESCU

şi

Onorabilului Cetăţean Vincenţiu POPA

căsă­to­riţi cu acte în regulă la sfat şi la bise­rică. Parol!

Vom primi bine­cu­vân­ta­rea prea­mi­los­ti­vu­lui preot al Bisericii Icoanei din str. Icoanei, nr. 12, Bucureşti, la orele 18,00.

Iar, pen­tru săru­tări de mânu­şiţe, alai şi beu­turi, vă aştep­tăm la Casa Oamenilor de Stiinţă, din P-ta Lahovari, Nr. 9, Bucureşti, la orele 20,00 tre­cute fix.

Vă astep­tăm cu drag la o nuntă cu poveste!

Numele din tex­tul de mai sus nu sunt reale, au fost inlo­cu­ite din motive evidente…

Desi la ince­put invi­ta­ti­ile au fot vazute de catre miri, cred, putin cam indraz­nete, au avut suc­ce­sul scon­tat in fata des­ti­na­ta­ri­lor. Pe mine per­so­nal (eu am scris tex­tul), m-a bucu­rat acest lucru foarte mult.

Oamenii au reac­tio­nat bine si cred ca au deve­nit curi­osi si nerab­da­tori pen­tru ce va urma…un prim sem­nal pozitiv.

Totusi, un lucru nu am sa pot sa il inte­leg pe lumea asta: De ce oame­nii nu pot sa aiba pro­pri­ile lor con­vin­geri? … Stau mereu la coti­tura si incearca sa vada daca si res­tul sunt pozi­tivi fata de un anu­mit lucru, pen­tru ca si ei sa devina pozi­tivi fata de acesta?

Din punc­tul meu de vedere esti pro pen­tru ca … sau impo­triva pen­tru ca… si tot tim­pul tre­buie sa ai argumente.

Din pacate, ulte­rior, din motive legate de buget acest prim pro­iect se va rezuma la bune inten­tii, multe spe­rante si un text de invi­ta­tii haios care a demon­strat totusi, ca nu toate tex­tele de invi­ta­tii tre­buie sa res­pecte un tipar si sa fie anoste (impre­sia lasata de majo­ri­ta­tea invitatiilor).

Deoarece slo­ga­nul nos­tru este: “O poveste intr-un con­cept, un con­cept intr-un pro­iect, un pro­iect transpus in rea­li­tate”, am decis ca acest pro­iect, D’ale car­na­va­lu­lui la Casa Oamenilor de Stiinta, va ramane la sta­diul de proiect.

Ideile au fost schi­tate, pri­mele reac­tii culese au fost pozi­tive si cu sigu­ranta data vii­toare vom fi pre­ga­titi pen­tru o nunta la Casa Oamenilor de Stiinta cu miri putin mai hota­rati si even­tual fara alte obs­ta­cole (buget, reti­centa etc).

Noi sun­tem optimisti!

Aliona — deghi­zata in per­so­na­jul ei favo­rit — foto­graf de epoca…

Am decis sa par­ti­ci­pam la acest targ in ultima clipa.

A fost un antre­na­ment foarte bun si o expe­rienta unica.

Noua fete­lor de la YAU – Elena si Aliona – ne-a pla­cut foarte mult pre­ga­ti­rea si pune­rea in opera a standului.

Am creat acolo o pata de culoare INTENTIONAT si am incer­cat sa trans­mi­tem un mesaj impor­tant — “ se poate face design de eve­ni­ment si ALTFEL”.

YAU a facut con­cep­tul pen­tru ame­na­jare stand, flori, prin­ta­bile si am reu­sit sa punem in opera acest pro­iect impre­una cu Spazio Studio (parte din sca­une), Splendor (exe­cu­tia flo­ri­lor) si Vinex Murfatlar (vinuri Murfatlar). Despre pre­zenta vinu­ri­lor la acest stand a fost amu­zant sa obser­vam reac­tia domni­lor din umbra doam­ne­lor pre­zente la expo­zi­tie. Pur si sim­plu li se lumi­nau chi­pu­rile la vede­rea stan­du­lui pen­tru vinuri.

In cadrul expo­zi­tiei am pus in prac­tica 3 povesti: cla­sic, tra­di­tio­nal si gla­mour. Alegerea poves­ti­lor nu a fost alea­toare … A fost un test pen­tru pre­fe­rin­tele cli­en­ti­lor potentiali.

Si eu si Aliona am ramas putin sur­prinse sa rea­li­zam ca roma­nii sunt in marea lor majo­ri­tate niste con­ser­va­tori in viata. 90% au pre­fe­rat sti­lul tra­di­tio­nal – play it safe … Ca cine stie, poate darul se impu­ti­neaza pen­tru abor­da­rile mai indraz­nete… glu­mim … dar este o rea­li­tate si vom tine cont de acest feedback.

In ace­lasi timp, am fost pla­cut sur­prinsi de cli­enti care au optat pen­tru vari­anta gla­mour … Ne-am bucu­rat sa vedem ca desi timid, roma­nii incep sa isi exprime per­so­na­li­ta­tea si sa se bucure de un eve­ni­ment intr-un stil pro­priu si nu conformist.

Trebuie sa recunsc, gla­mour este pre­fe­ra­tul meu si voi con­ti­nua sa caut teme similare!

Ce imi voi ami­nit mereu des­pre acest pro­iect va fi pro­ba­bil momen­tul in care am montat stan­dul. Vroiam sa facem foarte multe intr-un timp record. Bineinteles, ca orice eve­ni­ment, nu a fost lip­sit de mici peri­pe­tii. Au apa­rut ele­mente spe­ci­ale pe care a tre­buit sa le rezol­vam acolo… De exem­plu, fap­tul ca noi am dimen­sio­nat tava­nul pen­tru o gre­u­tate a flo­ri­lor de maxim 3 Kg si in momen­tul in care au venit flo­rile, am vazut ca ele deve­ni­sera mult prea grele – in jur de 7 kg.

Am reu­sit sa gasim solu­tii pen­tru acesta situ­a­tie, am montat flo­rile cu suc­ces si in momen­tul in care era totul aran­jat am rasu­flat usu­rati si mul­tu­miti ca am reu­sit sa ducem la bun sfar­sit acest proiect.

Reactiile au fost pozi­tive. Putem sa spu­nem ca prin acest exer­ci­tiu, prin cele 3 teme alese am fost capa­bili sa aco­pe­rim plaja cli­en­ti­lor pen­tru un ast­fel de eve­ni­ment.

Foarte putini isi pun pro­blema ca nunta (in con­tex­tul Expomariage) este un eve­ni­ment unic, ca este o etapa impor­tanta a vie­tii si este reco­man­dat ca amin­ti­rile ce inso­tesc acest eve­ni­ment sa nu lase loc regretelor.

Provocarea pen­tru noi este sa incer­cam ca printr-o abor­dare per­so­nala sa ii aju­tam pe cli­enti sa con­sti­en­ti­zeze impor­tanta momentului.

Crearea unei povesti, a unei ima­gini uni­tare a eve­ni­men­tu­lui, uti­li­za­rea de ele­mente potri­vite miri­lor, loca­tiei si invi­ta­ti­lor, depa­seste abor­da­rea stan­dard a majo­ri­ta­tii fir­me­lor de pe piata ( inchi­ri­e­rea sto­cu­lui pro­priu de produse ).

Vom con­ti­nua con­form slo­ga­nu­lui nostru:

“O poveste într-un concept,

un con­cept într-un proiect,

un pro­iect transpus în realitate.”

Aliona, zam­bi­toare si per­fet inter­grata in sce­na­riul traditional

La fina­lul expo­zi­tiei

Cine e? ce face? si cum a ajuns sa se apuce de asa ceva?

Intrebari rela­tiv sim­ple si ras­pun­suri la fel de simple …

Sunt o per­soana care pune foarte multa pasiune in tot ceea ce face, si care incearca mereu sa atinga per­fec­tiu­nea. Toata viata mea am facut asta: de la gra­di­nita , scoala, facul­tate - felul in care am absolvit …

Apreciez oame­nii care pot fi sin­ceri cu ei si cu cei din jurul lor si care pot sa pri­veasca mai departe de sabloa­nele monde­ni­ta­tii care ne incon­joara. Ador pro­vo­ca­rea si cred ca toata viata am fost intr-o fuga con­ti­nua dupa ea. Din acest motiv nu ma mul­tu­mesc lucru­rile obisnuite.

Sunt de pro­fe­sie archi­tect diplo­mat cu drept de sem­na­tura, si am lucrat pe piata roma­neasca de pro­fil in ulti­mii 3 ani si juma­tate. Momentan pas­trez arhi­tec­tura pen­tru suflet, pri­e­teni si oameni dragi. Vad piata roma­neasca de pro­fil, inva­data de medi­o­cri­ta­tae si lipsa de pro­fe­sio­na­lism. Este prea mult sa te numesti arhi­tect in con­di­ti­ile in care pro­vo­ca­rea artis­tica si inte­lec­tu­ala in marea majo­ri­tate a fir­me­lor de pro­iec­tare este minima.

Imi place sa com­bin cunos­tin­tele acu­mu­late in dome­niul arhi­tec­tu­rii si design-ului in dome­nii care sa imi pro­voace si sa imi sti­mu­leze cre­a­ti­vi­ta­tea la maxi­mum. Cred ca fac acest lucru pen­tru mine in pri­mul rand…

Consider ca trai­rile nos­tre, dorin­tele si pana la urma visele noas­tre sunt de fapt ceea ce ne tin in viata si ne fac feri­citi. Avem dato­ria sa lup­tam pen­tru ele si sa lup­tam pen­tru feri­ci­rea noas­tra. In momen­tul in care renun­tam la acest lucru, murim pe inte­rior putin cate putin.

Vad pro­vo­care in dome­niul orga­ni­za­rii de eve­ni­mente si mai ales cred ca este inca loc sufi­cient pen­tru acel alt­ceva. Din pacate piata roma­neasca si mai ales con­su­ma­to­rul de eve­ni­ment din Romania, este cred putin infor­mat des­pre arta fru­mo­su­lui si a bunu­lui gust.

Asadar am ince­put impre­una cu pri­e­teni dragi si mai ales foarte talen­tati acest busi­ness si sun­tem plini de pasiune, entu­zi­asm si speranta.

Si mai mult de atat, cred ca am ajuns sa com­bin cele doua lucruri care imi plac cel mai mult in viata: pasiu­nea pen­tru desen si numere care s-a mate­ria­li­zat in stu­diul meu in arhi­tec­tura si cea pen­tru flori si lucruri in mini­a­tura mos­te­nita de la bunica mea (o femeie spe­ciala si foarte puter­nica des­pre care voi vorbi alta­data pen­tru ca viata ei este o poveste fru­moasa si profunda).

Pana la urma fie­care tre­buie sa isi urmeze calea. Sa lupti si sa faci ce iti place. Sa faci din acest lucru arta si sa poti sa atingi cu ele per­fec­tiu­nea. Este un lucru nou pen­tru o piata roma­neasca unde slo­ga­nul omni­pre­zent este “ merge si asa”.

Prin urmare, cine este Elena de la YAU con­cept? Este o per­soana care adora pro­vo­ca­rea si da maxi­mum in tot ceea ce face.

Elena

Dedicatie doam­ne­lor si domnisoarelor

La Multi ani ! pen­tru doamne si domni­soare din par­tea YAU concept.

Martisoare cre­ate de YAU din sarma si lana.