Noi, 2 copii, o aventura in AMERICA … si INAPOI!

| Noi, 2 copii, o aventura in AMERICA … si INAPOI! |

Ultimele luni din viata noastra au fost cu adevarat “interesante” din toate punctele de vedere!

Acesta va fi singurul articol pe care il voi scrie si publica legat de AMERICA si ce a insemnat pentru noi aceasta vara. Vorbesc aici despre nevoia disperata de SCHIMBARE, despre un alt mod de CUNOASTERE, despre OAMENI si despre LOCURI … o vara ca un maraton, care ne-a adus in exact acelasi loc de unde am plecat … acelasi LOC, doar ca NOI suntem altii :)!

AMERICA este, cred, pentru multi un vis si un taram, la care isi doresc sa ajunga in aceasta viata. NU a fost cu siguranta cazul nostru (si eu si Iulian, am ajuns in America la 20 de ani si acum la aproape 40). Am sperat sa gasim acolo, schimbarea la care am sperat de atata timp aici in ROMANIA. Mereu imi spun ca lucrurile se intampla in viata cu un scop si de multe ori, ce este cu adevarat important, este chiar sub nasul nostru,  iar experienta din acesta vara mi-a aratat inca o data cat de adevarat este acest lucru.

Vara noastra a fost un sir foarte lung de evenimente si intamplari care NU au facut in nici un fel “click”. A fost un maraton continuu, inceput in VERMONT, continuat in BOSTON si care a escaladat in San Francisco, in care am trait pe propria piele o forma bruta de CAPITALISM FEROCE. Am parcurs in total in jur de 30000 de km strabatuti in 3 luni, cu bagaje, copii, avioane, hoteluri si tot ce vine in acest pachet. Am gustat din plin o birocratie greoaie si intoleranta la situatii atipice ca a noastra (vize de emigrant). O lume care functioneaza doar daca esti incolonat, in sistem cu un “CREDIT SCORE” si “HISTORY” relevante. O lume in care tu ca persoana nu prea contezi, conteaza poate doar ceea ce ai in banca, pe cine cunosti, ce venituri poti sa demonstrezi … o lume dupa parerea mea destul de opaca la tot ce inseamna pana la urma UMANITATE! Ce este mai grav este ca daca TU ca parinte nu reusesti sa fii la inaltime si sa performezi conform acestor canoane, copii tai vor fi cu siguranta condamnati … lucru care mi se pare trist si destul de nedrept. Pe langa toate acestea, nu vreau sa mai adaug nimic legat de sistemul de sanatate (iar daca ai 2 copii mici te interesaza cu siguranta !!!)

Lasand aceste aspecte la o parte, America a insemnat pentru noi in ultimele 3 luni un mod de CUNOASTERE. Am cautat schimbarea acolo, dar cred ca schimbarea pentru noi este in NOI! Noi doi si 2 copii, emigranti in AMERICA … am simtit cum ma cuprinde disperarea si depresia in VERMONT, am trait speranta si parca am vazut luminita de la capatul tunelului in BOSTON si am trait agonia si “FRUCTUL OPRIT” in San Francisco … suna a telenovela, dar din pacate cam asa a fost …

Nu voi publica niciodata “picanteriile” legate de locuri, situatii si oameni din acesta vara, insa toate, fiecare in parte au fost un semn ca acel loc nu este pentru noi. Cum spuneam, lucrurile se intampla cu un scop, pe care il intelegem abia dupa ceva timp. Poate ca de multe ori ne focusam atata de tare pe ceva, ce credem ca este OK pentru noi, dar nu tintim cu lanterna unde trebuie, in sufletul nostru! Am plecat in America pentru 2 lucruri: sa dau baietilor mai multe sanse si sa pot demonstra ca pot sa fac mai mult cu arta mea florala pe o piata mai competitiva. Dupa aceste 3 luni am realizat ca de fapt trebuia sa renunt tocmai la aceste 2 lucruri ca sa supravietuiesc acolo. Unii ar numi asta EGOISM, insa eu numesc asta DRAGOSTE, pentru copii si pentru ce sunt eu ca OM.

Toti in jurul nostru ne-au spus toata vara ca ei stiu mai bine ce TREBUIE sa facem noi in AMERICA, insa nici unul nu a ascultat ce VREM sa facem noi in AMERICA. Pentru fiecare lucru in viata exista “DRUMUL DREPT” si “DRUMUL OCOLIT”. Drumul nostru drept, ar fi fost traiul intr-o suburbie, joburi care pe mine m-ar fi facut total nefericita si renuntarea la flori si la timpul petrecut cu baietii.

Un sigur lucru mi-am dorit mult in aceasta vara, lucru care nu s-a intamplat din varii motive –  sa pot sa gust traiul in San Francisco pentru 1 an si sa vad cum ar fi mers abordarea mea cu florile acolo. Acesta a fost singurul loc in care am simtit ca “vibrez”, ca as putea sa imi gasesc locul ca ARTIST… NU a fost sa fie, insa cred cu siguranta ca pentru toate DRUMUL OCOLIT exista ca o modalitate de cunoastere si reusita. Aici fac o paranteza legat de felul in care se intampla lucrurile … in facultate, rasfoiam cu drag revista de arhitectura IGLOO si ma gandeam cum ar fi sa pot sa citesc un articol despre arta mea in ea … nu s-a intamplat cu arhitectura, insa s-a intamplat ca YaU sa fie publicat in varii randuri cu arta florala sau colectiile YaU de obiecte. Mi-a venit acest lucru in minte in momentul in care imi actualizam CV-ul in speranta ca voi obtine un job care sa nu aiba legatura cu florile, dar bine platit … si cineva care imi spunea in ceafa … “ca asta este singura cale, renunta la flori si ia-ti un job care sa produca dolari” … Nu am reusit sa raman in San Francisco, dar cine stie ce ne va rezerva viitorul?…

Nu voi uita niciodata ultima casa in care am stat in aceasta vara in San Francisco – Oakland (casa pe care o inchiriasem prin AirBnb pentru o luna sa avem timp sa inchiriem ceva pe o perioada mai lunga), unde am descoperit dupa cateva zile ca de fapt era infestata cu soricei. Acum, poate ca ar trebui sa multumesc acestor SORICEI ca ne-au ajutat sa luam decizia corecta!…. Lucram de zor la CV, cu un soricel care imi trecea printre picioare si Iulian care alerga cu un papuc altul in camera alaturata, cu baietii dormind pe canapea … moment in care am constientizat ca de fapt eu nu imi doresc acel job la GOOGLE, pentru care ma straduiam de cateva zile sa aplic …

Am simtit din plin acest lucru abia cand am ajuns inapoi in ROMANIA. Am stat 11 ore in avionul care ne-a adus in Europa (avion care a avut o problema tehnica si care la un moment dat s-a umplut la propriu de fum din cauza unei defectiuni tehnice la instalatia video … cu panica, lumini stinse si tot tacamul), un avion in bezna din cauza defectiunii, in care am avut ragaz sa analizez din plin cele intamplate. M-am gandit daca tot ce se intamplase in SanFrancisco si daca decizia noastra nu a fost pripita?! Am aflat raspuns la intrebarile mele abia in ROMANIA.

M-am trezit a doua zi si am primit prima veste buna dupa 3 luni de maraton American –  lucrarile mele de arta florala vor fi din nou publicate (pentru a 4 oara) in INTERNATIONAL FLORAL ART 2018-2019. Tot in acea zi am vazut sclipire si fericire in ochii lui AMZA la revederea parcului si a prietenilor din parc, AMZA care a fost suferind si tulburat de tot acest maraton AMERICAN.

Sunt atat de multe de povestit, insa le voi scrie pentru mine, ca in momentul in care voi dori sa imi amintesc sa pot face asta!

Am sperat la o schimbare acolo, insa schimbarea este in noi. ROMANIA este cu siguranta aceeasi, insa tot ce s-a intamplat in aceasta vara, ma ambitioneaza sa fac lucrurile si mai bine, pentru mine ca OM si pentru ce vreau sa devina BAIETII mei! Inca ma uit la persoanele din jurul meu si le vad fiinte umane. Oricat de multi bani si educatie ar exista in spatele unei persoane, aceste criterii nu cred ca sunt corecte in a aprecia umanitatea si dreptul la un trai decent. Am vazut acolo ce inseamna INEGALITATEA si LIPSA de sanse … este acesta VISUL AMERICAN, este visul nostru ???

Suntem in plina reorganizare in acest moment, insa asa cum am anuntat si pe site | blog, vom putea sa ne reluam activitatea din 27 septembrie 2018! Sper sa fie un nou inceput acesta si pentru YaU, in anul 10 de YaU Concept 🙂 !

6 thoughts on “Noi, 2 copii, o aventura in AMERICA … si INAPOI!

  1. Buna si bine ati revenit! Imi pare rau ca nu a iesit asa cum v-ati dorit, dar imi pare bine ca am recastigat oamenii buni si faini inapoi. Sa va fie bine, dragilor!

  2. Bine ati revenit, sa stii ca si eu, de cele mai multe ori, am zis sa plecam din tara, dar sotul, care a mai fost plecat, a spus, ca nu o sa rezist nici 2 zile, si, in timp i am dat dreptate. Ar fi multe de scris , dar voi le ati simtit pe pielea voastra. Am citit fara sa respir tot ce ai scris. Nici eu nu as fi renuntat la flori, ma implinesc. Ai facut alegerea cea mai buna. Da, avem un sistem gaunos, ar speram la mai bine. Decat sa fii tratat ca un imigrant, mai bine ca un artist in tara ta. Dumnezeu o sa le caute o cale buna si copiilor vostri. Succes in viata!

  3. Bine ati revenit in tara!
    Si crede-ma ca n-ai pierdut nimic din punct de vedere profesional, acolo piata NU e competitiva, nu la nivel de design adevarat, 90% dintre americani nu stiu sa aprecieze delicatetea unui aranjament floral mai mic, lor le trebuie VOLUM si impact, totul sa fie mare, plin de crengi si sclipici.
    Aici poti sa simti si sa creezi, fara sa alergi in disperare dupa bani.
    Visul american e o bula de aer umpluta cu aroma de fast-food.

  4. Si eu am castigat loteria vizelor si b am mai plecat definitiv, dar sa ti imaginezi ca faci turul Americii in 3 luni cu doi copii si vei gasi fericirea e putin exagerat : o asemenea abordare ar face imposibila chiar si acomodarea in propria tara, mutandu te dintr un oras in altul ;
    De oameni talentati e plina lumea, e nevoie si de un pic de noroc :

  5. Mirela, aici nu e vorba de căutat fericirea … Vorbesc mai mult despre principii, etica si demnitate! Nu cred ca ai inteles ce am vrut sa transmit cu acest articol! Elena

  6. Bine ati revenit si mult succes in acest inceput, dintr-o alta perspectiva.
    Fiecare experienta cu invatamintele ei… sunt sigura ca a voastra v-a imbogatit, atat pe voi ca oameni, cat si creatiile voastre. In plus, puteti considera ca ati facut un tur al Americii in 3 luni 🙂 🙂
    N-o sa comentez nimic despre State, dar cred sincer ca Franta ar putea fi o tara care sa poata sa inteleaga si sa aprecieze talentul tau. Sunt ei bizari si elitisti pe alocuri, dar in materie de sofisticat fin – e greu sa-i bata cineva. Poate doar Japonia 🙂 🙂 Dar asta, poate intr-un concediu viitor 🙂

    Va imbratisam cu drag pe toti! 🙂 Si multa sanatate! Restul veti face voi 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *